Chadō – Calea Ceaiului, un mister care continue sa ramana un mister, drumul definit de un ritual format in jurul secolelor XV – XVI prin acumularea, transformarea si structurarea fireasca a unor obiceiuri si practici dezvoltate in jurul actului de a savura o cana de ceai verde.
Ceaiul verde - aceasta bautura cu efecte terapeutice, adusa in Japonia din China in secolul VII, simbolul in jurul caruia incetul cu incetul urma sa se nasca un ritual complex si inclusiv acumulind cele mai profunde traditii ale culturii Japoneze.
Din punct de vedere antropologic Ceremonia Ceaiului sau Chanoyū este un ritual. Un ritual care are ca esenta actul simplu de a face focul, a fierbe apa, a prepara ceaiul si de a-l oferi unui oaspete. Un ritual vazut ca un set de comportamente fizice menite sa integreaze modele cognitive elevate ale unei societati cu viata de zi cu zi a membrilor sai. O practica culturala complexa care imbratiseaza aspecte artistice, filozofice, spirituale, culturale si sociale. Ceremonia Ceaiului este un moment de deschidere catre lume si catre sine.
In secolul XVI, Sen no Rikyū (1522 – 1591), considerat parintele acestei discipline, a perfectionat practica Ceremoniei Ceaiului bazata pe estetica si spiritualitatea cunoscute ca Wabi si a transformat-o intr-o adevarata Cale a Ceaiului, un mod de viata, Chadō.
PRACTICA CHADŌ UN MOD DE VIATA
Chadō – Calea Ceaiului, drumul nascut prin practicarea Ceremoniei Ceaiului este drumul deschis in fata celor care isi dedica energia si pasiunea in a-si insusi acest set de valori estetice, filozofice si spirituale. Chadō este o practica vie, imbratiseaza contemporanul dar mentine traditia. Esenta actelor din timpul ceremoniei, simnificatia lor, conceptele din spatele lor sant atit de purificate si simplificatre incit rezista trecerii timpului fara a fi modificate.
Cine se angajeaza intr-o astfel de practica?
Motivele pentru a practica Ceremonia Ceaiului sint diverse ca si persoanele care o practica. Ceremonia creaza un spatiu unde poate avea loc un mod simbolic si formal de comunicare. Un spatiu unde se poate spune ”ceva” intr-un mod formal, ”ceva” care nu poate fi spus in mod ’informal’ in spatiul cotidian. Oricine care are dorinta de a cunoaste, de a se cunoaste si de a se deschide catre sine si catre lume va gasi aceasta ceremonie fascinanta.
Care este scopul acestei practici? In esenta Chadō este un drum confirmator si transformator care duce la dezvoltarea spirituala a fiintei umane. In societatea moderna, construita pentru eficienta, convenienta si comfort, relatiile umane au de suferit. Sen Genshitsu (Soshitsu XV), tatal prezentului Iemoto al scolii Urasenke Sen Soshitsu XVI, a exprimat intentia personala de a stimula dorinta de pace prin impartasirea unei cani de ceai, de a realiza linistea interioara a spiritului uman in prezenta imediata a semenului sau.
Zabōsai SEN Sōshitsu XVI a recunoscut ca sarcina noastra imediata este de a revitaliza atat empatia pentru semenii nostri cat si aprecierea consideratiei pe care o primim de la ei. Aceste atitudini au fost cultivate in istoria Japoniei si sunt parte integranta din traditia spirituala a Japoniei, traditie reprezentata in toata profunzimea ei prin Chadō.
ESTETICA CHADŌ SI FILOZOFIA EMOTIILOR
Practicata pentru mult timp in templele Buddhiste, Ceremonia Ceaiului s-a format absorbind principii si comportamente provenite din practica buddhismului Zen. Chadō, in forma definita de Sen no Rikyū include concepte greu de definit pentru un ne-initiat. Un loc important printre ele il ocupa concepte ca ”wabi”, ”sabi”, ”suki”.
Sensul acestor concepte este generat de filozofia emotiilor legate de contemplarea ideilor de simplicitate, patina, minimalism, normalitate, asimetrie, incomplet, modestie, curatenie, armonie, respect, liniste interioara, totul ancorat in procesul natural de trecere ireversibila a timpului, de frumusete sezonala si tranzitorie a anotimpurilor, de exitenta naturii asa cum este, de existenta noastra asa cum sintem.
Astfel de concepte sint necesare spiritului uman. Sen no Rikyū a inteles solitudinea conditiei umane, a plasat locul unde se desfasoara ceremonia ceaiului in spatiul limitat, simplu al unei cabane de lut si paie retrasa in singuratatea muntelui sau pe malul marii.
Ceremonia Ceaiului este un mod unic de socializare. ”Chaji” – reuniunea unde are loc Ceremonia Ceaiului – este intrunirea unde cunoscatorii acestei practici se intilnesc pentru citeva ore in care, lasind in spate rutina sociala zilnica, incep o calatorie estetica si sprituala in care in final se regasesc purificati, linistiti, in armonie cu momentul, in armonie cu natura, in armonie cu ei insisi.
PRACTICA CHADŌ UN MOD DE INITIERE
Ca si orice alta practica in care corpul trebuie sa invete gestul natural instinctiv, ca in artele martiale, ca in atletism, ca in actul de a copia la nesfarsit caracterele chinezesti pentru a le invata pe dinafara, ca in exercitiile de pian sau balet, Chadō se asimileaza prin practica asidua, prin repetarea sub indrumarea riguroasa a unui profesor ”sensei” certificat de catre una din scolile traditionale de Chadō. In timp ce corpul invata, mintea isi transforma activitatea intr-o stare de contemplare profunda.
Exista un aspect mitologic clar in Chadō. Exista teoria care sustine ca tocmai acest aspect mitologic, pe care orice fiinta umana il recunoaste instinctiv in interiorul esentei sale, face ca Chadō sa fie acceptat si adoptat in culturi atit de diverse in intreaga lume.
Persoana care are privilegiul sa fie invitata la un Chaji, trece printr-un act de initiere. Neofitul lasa in spate lumea mondena, trece printr-o serie de purificari pentru a ajunge pe tatami in linistea din interiorul casutei de lut. Ceea ce se intimpla acolo este unic, irepetabil, o experienta netransmisibila in cuvinte, un act de initiere. Intors in lumea de zi cu zi, incapabil de a comunica placerea estetica si spirituala a acelei experiente unice, un singur gind ramine: speranta unei alte invitatii. Pina atunci, practica asidua.
.....CHADŌ ?
In final, ce este Chadō? Mintea nu trebuie lasata sa defineasca notiuni, sa structureze concepte si sa creeze sensuri intr-o cautare instinctiva dar inutila de a ajunge la concluzii rationale. Chadō este experienta pura. Chadō poseda o frumusete care nu se poate absorbi doar intelectual. O frumusete care se poate numai cunoaste prin experienta directa. Aceasta se poate dobindi numai prin practica. O practica menita sa dezvolte spiritualitatea conditiei umane.
... sunetul apei care fierbe incet, ca fosnetul de ace de pin intr-o padure mangaiata de un vant de primavara, aburul care se ridica cu rasuciri efemere si se pierde in aerul imbibat discret de mirosul de rasini cu efect purificator, ca intr-o minastire uitata in mijlocul muntilor, forta controlata si in acelasi timp delicatetea cu care persoana care prepara ceaiul atinge obiectele in dansul ritmic si halucinant al purificarii inainte de prepararea ceaiului, lumina soarelui care patrunde piezis prin hirtia aproape transparenta a paravanelor japoneze, definind o lume de umbre cu consistenta peretilor din lut ai camerei de ceai, floarea cu urme de roua, in vaza simpla asezata in altar, care inca mai crede ca este undeva pe cimp, caligrafia unui calugar marcind o contemplare de moment a melancoliei marilor intrebari, cu trasaturi ample, puternice dar si ezitante si timide in acelasi timp, toate acestea te invita sa pasesti cu un zambet intr-o lume unde prietenii devin armonia, respectul, puritatea si pacea interioara. Pentru un moment. Pentru un moment irepetabil.